Domnule Andrei Ignat, sunteţi unul candidaţii din colegiul nr. 7 pentru o funcţie de deputat. Care sunt atuurile dv. în această competiţie electorală?

Andrei Ignat: Lăsând la o parte experienţa profesională, managerială, administrativă şi politică, eu consider că de foarte mare importanţă este capacitatea de comunicare şi, mai ales, comunicarea directă cu oamenii. În decursul celor două recente campanii electorale, pe care le-am păstorit ca director de campanie, m-am convins că transmiterea mesajului unui grup de ascultători este mai eficientă atunci când te adresezi direct şi ai posibilitatea să-i priveşti în faţă. O dată pusă mâna pe microfon, este ca şi cum te-ai izola în spatele unui perete de sticlă. Există şi riscul de a fi un orator modest, iar în acest caz, lucrurile devin şi mai complicate, chiar dacă respectivul este o somitate într-un anumit domeniu. Este drept, nu multă lume are talent şi alte daruri de a atrage atenţia publicului într-un anumit moment.

Să înţelegem că oratorii consacraţi ar avea mai mult succes în faţa electoratului?

Nu întotdeauna oratorii pot capta atenţia publicului şi există riscul ca, după discurs, ascultătorul să nu rămână cu nimic. În fond, capacitatea de a comunica nu înseamnă numai uşurinţa în exprimare, ci, în deosebi, receptivitatea la dialog şi mai ales înţelegerea manifestată faţă de oameni, faţă de interlocutori în ultimă instanţă. Este foarte simplu să spui o poezie învăţată pe de rost, un monolog pe care să-l repeţi la fiecare adunare de oameni sau sa foloseşti citate celebre de amorul artei, pentru că, în fapt, te auzi doar pe tine, hrănindu-ţi astfel o anumită vanitate. În astfel de cazuri, spusele tale nu au nici o valoare în faţa celor mulţi. Ei sunt interesaţi de alte probleme, de cele care îi macină zi de zi, de preţul grâului, al prăjinii de arat, de drumurile cu noroi, de găurile din asfalt şi multe altele. În viziunea cetăţeanului, el stă cu picioarele pe pământ, cunoaşte toate neajunsurile, iar cel care candidează pare să vină de undeva din ceruri – aici este marea problemă. Alegătorul trebuie să te simtă lângă el. Dacă nu realizezi un dialog uman de altă natură decât conversaţia simplă, nu ai realizat nimic, mai ales că o astfel de campanie implică foarte multe lucruri.

Introducerea votului uninominal la alegerile parlamentare din această toamnă a fost una dintre promisiunile îndeplinite ale Guvernului PNL. Cum credeţi că va influenţa viaţa politică românească acest nou tip de vot?

În România de astăzi, alegerile uninominale pentru Parlament sunt un câştig, evident, pentru că mută atenţia electoratului asupra personalităţii candidatului şi, în plan secundar, asupra strategiilor de partid. Deasemenea, responsabilitatea parlamentarilor aleşi prin vot uninominal este directă, implicându-l pe ins de această data, ca entitate strictă, mult mai mult ca până acum. Totodată, pot fi promovate idei si proiecte legislative bazate pe un anumit specific. În cazul nostru, să presupunem că va exista un proiect care vizează populaţia de pe Valea Bistriţei şi care priveşte populaţia din 3-4 colegii situate în trei judeţe. Ca atare, responsabilitatea şi reprezentarea sunt două elemente directe şi conferă parlamentarului o libertate mult mai mare în expunere şi acţiune faţă de structura de partid. În cazul uninominalului, în faţă va ieşi mai mult personalitatea candidatului - şi mai puţin a partidului. În definitiv, respectivul va reprezenta colegil în forul legislativ naţional. După părerea mea, cu această ocazie, responsabilităţile lui sunt mai mari şi-i poate conferi statutul de lider politic în acea zonă. Dacă va sta în banca lui din Parlament şi nu va încerca să ajute comunităţile care l-au trimis acolo, cu siguranţă, la o viitoare candidatura nu va mai ieşi parlamentar, cel puţin în acel colegiu. Votul uninominal îi va apropia pe politicieni de alegători şi de problemele lor.

Ar putea fi considerat, pe alocuri, un soi de vodă zonal?

Nu, în nici un caz, pentru că, oricât de puternică ar fi personalitatea lui, şi el se supune unor reguli stricte de partid.

Totuşi, în calitate de reprezentant zonal, poate fi penalizat de electorat înainte de vreme?

Trebuie să sesizăm diferenţa de nuanţe în ceea ce priveşte reprezentarea electoratului în structurile aministrative locale faţă de reprezentarea în structurile legislative ale ţării de acestă dată. Evident, problemele administrative – şi nu numai – necesită, de această data, doar abordări la nivel legislativ. Cert este că acestea vor ajunge mult mai uşor la Parlament pentru a fi cunoscute şi rezolvate.

Ce fel de campanie electorală vom avea în această toamnă?

Indiscutabil, noua campanie va avea un nivel ridicat de personalizare impus, evident, de prestanţa candidatului şi aşteptările candidatului, ca să nu mai pomenim de implicarea unui număr mare de consultanţi în alegeri; desigur, în condiţiile în care campania electorală se va promova şi desfăşura în condiţii normale.

Adică în ce mod? Se poate şi anormal?

Adică cei care au făcut până acum ”campanie electorală” cu sacoşa nu vor aduce schimbarea mult dorită a clasei politice româneşti, ci poate doar conţinutul sacoşei, care de data asta va fi cu siguranţă altul, ţinând cont că alegerile parlamentare se vor desfăşura în preajma Crăciunului şi a Bobotezei. Mai trebuie adăugat faptul că luna noiembrie nu este luna iunie. De asemenea, afişele electorale majoritare nu vor mai putea înfăţişa candidaţii pozaţi numai în ţinută de vară pentru că, după cum se ştie, „iarna nu-i ca vara”.

Referindu-ne la judeţul Neamţ, consideraţi împărţirea echitabilă pe colegii?

Din puncul meu de vedere, împărţirea pe colegii este satisfăcătoare, pentru că s-a respectat, după părerea mea, reprezentativitatea electorală, în sensul că numărul de alegători din colegii este sensibil egală.

Va avea de pierdut judeţul Neamţ prin reducerea numărului de senatori?

Nu cred că are de pierdut prin reducerea de senatori de la 4 la 3. Am putea pierde, eventual, din cauza calităţii acestora. Numărul contează mai puţin, important este ca ei să-şi facă treaba în folosul cetăţeanului.

În aceste condiţii, fiecare candidat trebuie să-şi croiască un program electoral adecvat zonei în care candidează?

Programele electorale le prezintă partidele la nivel central, candidatului de colegiu revenindu-i misiunea de a adapta respectiva platformă electorală şi a face înţeleasă de cei mulţi, dar şi adaptabilă practic.

Ce şanse acordaţi candidaţilor de la centru?

Şansele trimişilor de la centru depind şi de adversarii politici din teritoriu, nou veniţii fiind mult mai expuşi decât localnicii. Trebuie amintit faptul că, după opinia mea, la această oră avem de a face cu un electorat care a început să se maturizeze şi votează raţional. Orice apreciere pozitivă a candidatului, privitor la conduita morală, profesională, dar şi politică, la care se adaugă şi maturitatea intelectuală, poate fi benefică pentru ambii parteneri electorali: alegători şi ales.

Credeţi că în acest moment este nevoie de o primenire politică la nivel înalt?

Fără discuţie. România are nevoie, după aproape două decenii de democratizare a ţării, de schimbarea unor lideri politici ajunşi la o anumită... saturaţie. Avem nevoie de o conducere tânără, dinamică şi, uneori, foarte curajoasă. Se spune că Dumnezeu ajută curajoşii. Ei bine, ţara are nevoie de oameni care să ia decizii rapide şi benefice pentru cei mulţi. În politică există o lege nescrisă, ca şi în viaţă de altfel, potrivit căreia fiecare dintre noi va trebui să ştie când să se oprescă şi când să se retragă dintr-o anumită activitate – fie aceasta politică sau de altă natură. Dar, din punct de vedere politic, asta nu înseamnă să iasă total din areal, ci doar să fie în apropiere şi nimic mai mult. Inevitabil, o altă generaţie îşi cere, încet, dar sigur, drepturile.